Enciclopedie

Pareza faciala

Pareza faciala este una din cele mai raspandite si mai cunoscute afectiuni ale nervilor cranieni si se manifesta prin slabiciunea unilaterala a muschilor mimici. Pareza faciala se intalneste la circa 25-30 persoane din 100,000 anual. Pareza faciala afecteaza in mod egal ambele sexe, si poate aparea la orice varsta insa mai frecvent la persoanele adulte. Pronosticul parezei faciale este favorabil, in cele mai dese cazuri observandu-se recuperarea completa a fortei musculare.

Clasificare

Pareza faciala, din punct de vedere etiologic se distinge in doua grupe mari: pareza faciala idiopatica sau criptogenica si pareza faciala secundara.

Din punct de vedere anatomic pareza faciala se divide in centrala si periferica. Tabloul clinic al parezei faciale periferice depinde la randul sau de nivelul de lezare a nervului facial. Astfel:

  • Leziunile nervului facial distale de orificiul stilomastoidian ca regula sun pur motorii.
  • Leziunile in canalul nervului facial (canalul Fallope) proximal de iesirea corzii timpanice va determina pe langa slabiciune musculara si dereglarea senzatiei gustative (a- sau hipogeuzie).
  • Leziunile proximal de emergenta nervului stapedius va adauga la simptomele de mai sus si dis- sau hiperacuzia.
  • Iar leziunile la intrarea nervului in facial in meatul acustic intern sau in unghiul pontocerebelos va cauza dezvoltarea tabloului complet al parezei faciale periferice, care pe langa simptomele enumerate mai sus va mai include hipolacrimatia si xeroftalmia, determinate de lezarea nervului petros mare.
  • Leziunile izolate a nucleului nervului facial sunt rare si determina doar deficit motor, fibrele vegetative fiind pastrate

Cauze

Cauzele parezei faciale idiopatice, dupa cum o martusriseste si denumirea nu sunt cunoscute. Cu toate acestea cei mai multi presupun o legatura cauzala cu infectia virala herpetica. Aceasta parere este sustinuta de depistarea modificarilor inflamatorii in LCR la persoanele cu pareza faciala idiopatica.

Pareza faciala secundara sau simptomatica are insa o lista intreaga de etiologii posibile printre care:

  • Fractura bazei craniului
  • Fracturile transversale a piramidei osului temporal pot determina pareze faciale subite si frecvent ireversibile. Fracturile longitudinale ca regula duc la pareza faciala doar peste o anumita perioada de timp si pronosticul acestora este mai favorabil
  • Procese patologice ale urechii medii - colesteatoma
  • Tumori ale bazei craniului sau cu localizare in unghiul pontocerebelos.
  • Infectiile virale, in special cu herpes zoster (sindromul Ramsay-Hunt).
  • Borelioza (boala Lyme)
  • Infarctele cerebrale

Semne si simptome

Manifestarea clinica de baza a parezei faciale este slabiciunea muschilor mimici, care este unilaterala si de cele mai dese ori completa. In pareza faciala centrala se observa doar slabiciunea musculaturii periorale in timp ce in leziunile periferice aceasta afecteaza intraga hemifata.

Un alt semne frecvent este diminuarea sau lipsa senzatiei gustative pe 2/3 anterioare ale limbii. Gusturile amare in acesta caz mai pot fi percepute deoarece receptorii pentru acest gust sunt situati pe treimea posterioara a limbii.

Dat fiind ca nervul facial contine fibre care inerveaza glanda lacrimala, la lezarea acestuia va scadea secretia acestor glande si se va desvolta hipolacrimatia si xeroftalmia (uscaciunea corneei). Uneori se poate observa fenomenul de epifora, adica curgerea lacrimilor din ochiul afectat, fenomen datorat nu hipersecretiei lacrimare ci compromiterii drenajului lacrimilor ca urmare a slabiciunii musuculare.

Hiperacuzia sau amplificarea patologica a intensitatii sunetelor, care uneori poate ajunge pana la senzatii dureroase la sunete, este un semn relativ rar.

Tratament

Pareza faciala idiopatica in cele mai multe cazuri este tratata cu corticosteroizi (prednisolon). Odata stabilit diagnosticul de pareza faciala si in lipsa contraindicatiilor se administreaza persoanelor adulte cate 60 mg prednisolon zilnic timp de 4 zile dupa care se reduce doza cu 5 mg la fiecare doua zile timp de 3 saptamani. Dat fiind ipoteza unei infectii virale, in primele zile se administreaza aciclovir. Administrarea preparatelor virale in perioadele mai tardive nu este justificata.

Uneori se poate recurge la tratament chirurgical prin decompresie, insa rezultatele sunt controversate si nu exista un consens unanim in ceea ce priveste indicatiile si termenul de realizare a procedurii.

Pronostic

Pronosticul parezei faciale in general este favorabil: la 80% din pacient pareza faciala se rezolva complet in decurs de 4-6 saptamani. Pacientii ramasi sunt cei a caror musculatura faciala a fost denervata complet si recuperarea pentru ei poate dura pana la 6 luni.

Manifestarile reziduale includ pareza faciala reziduala si miscarile patologice (sinchineziile faciale) datorate directionarii gresite a regenerarii axonale.

Adauga un comentariu
comments powered by Disqus
Copyrights 2014: Actualitati in Medicina