Joi, 24 Aprilie 2014, 6:54 AM
Bine aţi venit, Oaspete! |
Informaţii
Abonaţi-vă

Index alfabetic » Boala Lyme (borelioza)

Boala Lyme (borelioza)

A+ | A-



Boala Lyme este o maladie infectioasa multisistemica care afecteaza pielea, sistemul nervos, inima si articulatiile, cauzata de spirocheta Borrelia burgdorferi si transmisa oamenilor prin muscatura capusei ixodes. Simptomele cele mai frecvente ale bolii Lyme sunt eritemul migrator, artrita, meningita seroasa, neuropatiile craniene (neuropatia faciala) si radiculopatiile multiple. Evolutia bolii Lyme este subacuta sau cronica, in cazurile netratate putand dura pana la un an. Pronosticul bolii Lyme este favorabil, simptomele neurologice regresand sub tratament antibacterial in decurs de 2-3 saptamani, rareori lasand careva sechele.



Epidemiologie

Rezervorul natural al borreliei sunt rozatoarele mici, caprioarele si un sir de alte animale din zona temperata. Agentul de transmitere al boreliozei este capusa ixodes. Borelioza este raspandita in toata lumea, iar incidenta acesteia creste in zonele endemice situate in Europa, America de Nord, Asia. Picul de imbolnavire se observa in lunile mai-iunie, perioada in care capusele ixodes manifesta cea mai mare activitate. Capusele ixodes se intalnesc mai des in zonele impadurite, insa pot parazita si pe animalele domestice.

Patogenie

Dupa muscatura capusei, initial borrelia se inmulteste la locul de inoculare dupa care este raspandita prin sistemul circulator in tot organismul. Dupa perioada de spirochetemie, borrelia se depune in tesuturi, in special in tesutul nervos, articulatii, inima si piele, unde infectia poate persista pentru perioade lungi de timp. Persistenta infectiei are loc in ciuda raspunsului imun activ si al titrului inalt de anticorpi. Se presupune ca actiunea nociva asupra sistemului nervos borrelia o realizeaza prin stimularea sintezei de citokine si oxid nitric (NO), cat si prin declansarea mecanismelor imune si a vasculitei.

Semne si simptome

Evolutia bolii Lyme a fost divizata in trei stadii conventionale.

Primul stadiu include perioada de incubatie si manifestarile cutante. Perioada de incubatie in boala Lyme dureaza de la 3 zile pana la 3 saptamani, dupa care la locul muscaturii apare un eritem. Eritemul are o forma circulara, creste in dimensiuni si disemineaza spre alte zone (eritemul migrator). Locurile cele mai frecvente de aparitie a eritemului migrator din borelioza sunt regiunea axilara, pe coapse si fese. Eritemul ca regula este indolor si se poate asocia cu limfadenopatie (marirea ganglionilor limfatici regionali). In aceasta perioada are loc diseminarea borreliei spre alte tesuturi care clinic se va manifesta prin simptome pseudogripale (mialgii, artralgii, cefalee, febra, dureri in gat). Eritemul migrator poate persista timp de 3-4 saptamani dupa care dispare spontan.

Al doilea stadiu al bolii Lyme este dominat de simptomele de afectare a sistemului nervos central si apare dupa aproximativ 1 luna de la debutul maladiei. Ca regula la momentul aparitiei simptomatologiei neurologice manifestarile eritemului deja lipsesc. Uneori in boala Lyme eritemul poate lipsi si manifestarile clinice vor debuta cu simptomele neurologice. Manifestarile neurologice se dezvolta la circa jumatate din pacienti si includ un spectru larg de simptome. Pentru acest stadiu al bolii Lyme este caracteristica meningita seroasa, neuropatiile craniene si radiculopatia multipla (poliradiculoneurita).

Meningita seroasa debuteaza cu cefalee puternica, fotofobie, greata, voma. Semnele meningiene insa (redoarea cefei, semnul Kernig, Brudzinski) sunt slab pronuntate.

In boala Lyme este posibila afectare oricarui nerv cranian, insa mai des sufera nervul facial. Pareza faciala frecvent este bilaterala, insa nervii faciali pe fiecare parte pot fi implicati consecutiv la un interval de 1-3 zile. Pronosticul in neuropatia faciala este favorabil, observandu-se recuperarea totala dupa 1-2 luni, chiar si in cazurile severe (plegie faciala). Uneori boala Lyme poate debuta cu neuropatia faciala, in aceste cazuri diferentierea de paralizia Bell fiind problematica.

Radiculopatia (poliradiculoneurita, meningoradiculita) din boala Lyme debuteaza cu un sindrom algic sever care poate fi localizat sau cu distributie radiculara si care isi atinge maximul in cateva zile. In caz daca nu va fi tratata, durerea radiculara poate persista pentru cateva luni, dupa care va regresa spontan. Dupa cateva zile sau saptamani de la aparitia durerilor radiculare pot aparea parezele musculare asimetrice in membrele superioare si inferioare insotite de hipoestezie, hiperestezie sau parestezii. Reflexele osteotendinoase vor fi diminuate.

In acest stadiu poate fi afectata si substanta alba cerebrala sau spinala care va da nastere encefalitei sau mielitei. Encefalita se va manifesta prin simptome de focar moderate (pareze, hipoestezii), simptome cerebeloase sau extrapiramidale, sindrom pesudobulbar, rar crize epileptice si tulburari de constienta. Tabloul clinic al encefalitei din boala Lyme frecvent se va asemana cu scleroza multipla, asemanare care va fi accentuata de dezvoltarea mielitei transverse manifestata prin para- sau tetrapareza, hipoestezie de tip conductiv si tulburari sfincteriene. Mielita in boala Lyme mai frecvent se situeaza la nivel toracic.

Afectarea articulara in boala Lyme va lua forma unei mono- sau oligoartrite recidivante implicand articulatiile genunchiului, coxo-femorale, mai rar cubitale si talo-crurale.

Manifestarile cardiace ale bolii Lyme vor fi sub forma unei miocardite si se vor manifesta prin blocade atrioventriculare iar in cazurile mai severe asistolie.

Stadiul trei al bolii Lyme se caracterizeaza prin dezvoltarea artritei cronice. Simptomele artritei cronice pot aparea dupa luni si ani de la debutul maladiei. Cu toate ca manifestarile neurologice sunt mai pronuntate in stadiul II, acestea pot aparea si in stadiul III sub forma unei encefalomielite cronice progresive. Afectarea sistemului nervos periferic in stadiul III al bolii Lyme va lua forma unei polineuropatii distale senzitive sau mixte de caracter axonal sau, mai rar, demielinizant.

Diagnostic

Boala Lyme trebuie suspectata la pacientii cu meningita seroasa, neuropatii craniene (in special faciala), poliradiculoneurite, plexite sau meningoencefalita care au in anamneza muscatura de capusa, manifestari ale eritemului migrator sau alte semne si simptome specifice (de exemplu artrita recidivanta sau tulburari de conductibilitate cardiaca). Eritemul migrator este suficient pentru stabilirea diagnosticului de boala Lyme. Testele serologice doar vor confirma diagnosticul, ele singure neavand valoare diagnostica.

Diagnosticul este confirmat prin identificarea anticorpilor contra Borreliei. Anticorpii pot fi negativi in stadiile initiale ale maladiei. De fapt depistarea anticorpilor doar va confirma ca individul a fost in contact cu Borrelia, insa nu vor marturisi o infectie activa. Se prefera masurarea anticoprilor in LCR, dat fiind ca anitcorpii serici pot fi crescuti la majoritatea pacientilor in regiunile endemice de borelioza. Punctia lombara, pe langa oferirea titrului de anticorpi in LCR, poate depista alte schimbari frecvent inalnite in boala Lyme: pleiocitoza moderata (in mediu 100-200 celule in microlitru) din contul limfocitelor (pleiocitoza limfocitara) si cresterea cantitatii de proteine (1-3 g/l). Concentratia glucozei poate fi normala sau usor scazuta.

Tomografia computeriza si RMN este indicata in principal pentru excluderea altor patologii. Diferentierea se va face cu scleroza multipla, encefalita acariana, meningitele de alte etiologii.

Tratament

Tratamentul bolii Lyme difera in dependenta de stadiul maladiei.

In stadiul I se administreaza antibiotice per os: doxiciclinia 100 mg de 2 ori pe zi sau amoxicilina 500 mg 3 ori pe zi. Durata tratamentului este 2-4 saptamani.

Incepand cu stadiul II se vor prefera antibioticele pe cale intravenoasa care vor permite atingerea concentratiilro terapeutice in SNC. Cea mai efectiva este penicilina in doza de 20-40 mln de unitati/zi sau cefalosporine de generatia a treia (ceftriaxon cate 1 g de 2 ori pe zi). Durata tratamentului va fi de 2-3 saptamani in stadiul II si 3-4 saptamani in stadiul III.

Cu cat mai devreme este inceput tratamentul cu atat rezultatele sunt mai favorabile, deaceea se recomanda initierea tratamentului antibacterial inainte de obtinerea titrurilor de anticorpi. La circa 10% din pacienti in primele zile de initierea a tratamentului se poate observa o inrautatire a starii clinice. Acest fenomen este cunoscut sub numele de reactia Jarisch-Herxheimer si nu necesita interventie medicamentoasa sau intreruperea medicatiei.


© Atentie! Se interzice copierea si publicarea textului integral pe alte pagini web. Pentru referinta catre acest articol va rugam respectuos sa utilizati codul de mai jos:
<a href="" title="Boala Lyme (borelioza)">Boala Lyme (borelioza)</a>


SAU
Cautati pe intregul site: