Disfagie - Actualitati in Medicina
Enciclopedie

Disfagie

Disfagia este termenul care desemneaza tulburarea actului de deglutitie (ingitire) care se manifesta prin ingreunarea sau imposibilitatea inghitirii alimentelor solide sau lichide. Disfagia poate fi un simptom al maladiilor neurologice (accidentele vasculare cerebrale, scleroza multipla, miastenia gravis), sau a patologiilor portiunii superioare a tractului digestiv (cavitatea bucala, faringe, esofag). Disfagia uneori poate sa nu fie observata de pacient iar alteori poate pune in pericol sanatatea si viata pacientului prin riscul de aspiratie, malnutritie sau dehidratare.

Mecanism

Actul de deglutie are trei componente distincte: faza bucala, faza faringiana si faza esofagiana. Faza bucala consta in prelucrarea bolului alimentar si pregatirea lui pentru a fi inghitit urmata de propulsarea acestuia in faringe. In cazul alimentelor solide faza bucala este reprezentata de masticatie si umectare si dureaza 7-10 secunde. In cazul lichidelor durata acestei faze este de circa 1 secunda. Dereglarea acestei faze duce la incapacitatea de a retine alimentele in cavitatea bucala, dereglarea fazei preparatorii in care alimentele nu sunt suficient prelucrate pentru a fi inghitite sau dereglarea miscarilor de propulsare a bolului alimentar in faringe. Faza faringiana este pur reflexa si involuntara si este declansata de miscarea de propulsare a alimentelor din cavitatea bucala. Evenimentele care au loc in timpul acestei faze sunt ridicarea palatului moale pentru inchiderea trecerii in nazo-faringe, ridicarea si propulsarea anterioara a osului hioid, deschiderea sfincterului esofagian superior si inchiderea epiglotei pentru prevenirea patrunderii alimentelor in laringe. Dereglarea acestei faze este insotita de senzatia de oprire a alimentelor in gat, regurgitari nazale, inecari frecvente si risc de aspiratie a alimentelor in caile aeriene. Faza esofagiana este la fel reflexa si este coordonata de centrii spinali. Este declansata de stimularea mecanica a esofagului de catre bolul alimentar. Consta in propulsarea bolului prin miscari peristaltice ale esofagului si dureaza in jur de 10 secunde. Dereglarea acestei faze va crea senzatia de oprire a alimentelor in cutia toracica sau uneori regurgitatie bucala a acestora.

Cauze

Cauzele disfagiei sunt legate strans de faza procesului de deglutitie care a fost dereglata. Compromiterea fazei bucale a deglutitiei este observata in maladiile neurologice:
  • Accidentele vasculare ischemice
  • Scleroza multipla
  • Scleroza laterala amiotrofica
  • Miastenia gravis
  • Traumatismele cerebrale
  • Boala Parkinson
  • Maladia Wilson
  • Paralizia Bell sau neuropatia de nerv facial
  • Paralizia cerebrala
  • Xerostomia poate afecta deglutitia prin reducerea cantitatii de saliva si umectarea insuficienta a bolului alimentar
Faza faringiana a deglutitiei este deteriorata in urmatoarele situatii:
  • Miopatii
  • Miastenia gravis
  • Laringectomie
  • Faringectomie
  • Sindrom bulbar/peudobulbar
  • Cancer faringian sau bucal
  • Faringita
  • Radioterapia regiunii faringiene, poate duce la dezvoltarea fibrozei

Frecvent tulburarile fazei bucale si faringiene a deglutitiei sunt reunite sub denumirea de disfagie oro-faringiana.

La randul sau patologii care afecteaza faza esofagiana a deglutiei sunt:

  • Diverticulii eosfagieni Zenker
  • Poliomielita
  • Fistula transesofagiana
  • Stenozele esofagiene
  • Achalazia cardiei
  • Esofagita

Semne si simptome

Disfagia reprezinta dereglarea procesului de deglutitie in care alimentele solide sau lichide nu pot fi trecute in stomac. Intensitatea disfagiei poate varia considerabil, de la un usor disconfort la ingitire pana la imposibilitatea totala de a inghiti. Disfagia uneori poate fi selectiva pentru un anumit tip de alimente - solide sau lichide. In patologia bulbara in care sunt afectate coordonarea si sincronizarea contractiilor musculaturii bucale si faringiene, dificultatea poate fi mai mare pentru alimentele lichide, frecvent observandu-se regurgitarea nazala a lichidelor sau aspiratia acestora in laringe. La dereglarea fazei esofagiene insa, alimentele solide pot fi cele care vor fi inghitite mai greu.

La pacientii cu disfagie frecvent se observa o serie de simptome asociate. In primul rand dereglarea alimentarii provocata de disfagie se va reflecta prin scaderea masei corporale si deshidratare. Un alt simptom frecvent la pacientii cu disfagie este aspiratia pulmonara care este cauza pneumoniilor de aspiratie frecvent observate la acesti paceinti si care pot pune viata in pericol. Tulburarea fazei bucale a deglutitiei este insotita de sialoree (hipersalivare). Sialoreea este prezenta si in alte cauze ale disfagiei cum sunt diverticulii esofagieni Zenker, in acest caz insa mecanismul sialoreei fiind unul reflector.

Tratament

Tratamentul disfagiei este dependent in cele mai multe cazuri de cauza acesteia. Din masurile specifice de tratare a pacientilor cu disfagie fac parte modificarea ratiei alimentare, exercitiile de stimulare a procesului de deglutitie, hidratarea si tratamentul chirugical.

Modificarea ratiei alimentare va fi indreptata spre ajustarea consistentei alimentelor pentru facilitarea deglutitiei acestora. De exemplu, in caz daca disfagia este determinata de dereglarea procesului de pregatire a alimentelor prin masticatie (cum ar fi cazul miasteniei gravis) se vor prefera alimentele semisolide (terciurile, pireul) pentru a minimiza efortul necesar pentru pacient. Pa de alta parte, in patologiile insotite de dereglarea procesului de propulsare a alimentelor din cavitatea bucala in cea faringiana (scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica) si in care se va observa o dificultate sporita pentru alimentele lichide se va practica adaugarea componentelor care vor creste viscozitatea lichidelor.

O alta problema importanta la pacientii cu disfagie este malnutritia care poate pune viata in pericol prin scaderea rezistentei generale a organismului, scaderea reflexelor de aparare si cresterea riscului de dezvoltare a pneumoniei de aspiratie. In acest sens se va incerca corectia deficitului nutritional prin administrarea alimentelor concentrate cu un continut bogat de proteine si glucide. In caz daca alimentarea orala este imposibila sau foarte ingreunata se poate recurge la alimentare parenterala sau la instalarea unei sonde nazo-gastrice iar in unele cazuri si a unei stome gastrice.

Adauga un comentariu
comments powered by Disqus
Urmareste-ne
Top noutati
Create a website for free