Tinitus (acufene) - Actualitati in Medicina
Enciclopedie

Tinitus (acufene)


Definitie Tinitus (acufene) este un zgomot in urechi perceput de pacient in lipsa unei cauze externe a acestui zgomot. Tinitusul este un simptom frecvent intalnit la pacientii cu patologii ale urechii interne, neurologice cat si la administrarea unui sir variat de medicamente. Tinitusul poate fi un semn de imbatranire fiziologica, in care cazuri ca regula este insotit de diminuarea auzului. Zgomotele percepute de pacient sunt reprezentate in cele mai dese cazuri de un tiuit sau zvon continuu sau intermitent, mai rar de clicuri, trosniri, plescait s.a. Tinitusul trebuie diferentiat de halucinatiile auditive in care sunetele sunt complexe sub forma de glasuri, muzica, interjectii.

Epidemiologie

Conform American Tinnitus Association, aproximativ 50 milioane de oameni in SUA sufera de tinitus cronic, care persista pentru mai mult de 6 luni. Pentru 12 milioane dintre acestea tinitusul este destul de grav pentru a interfera cu activitatile cotidiene.

Tinitusul poate aparea si la copii, si ca regula creste in frecventa odata cu varsta. Tinitusul este mai frecvent la barbati decat la femei si apare mai frecvent la persoanele fumataore.

Impactul clinic

Impactul tinitusului asupra vietii unui om poate fi enorm. Unele persoane "prezinta" tinitus in timp ce altii "sufera de tinitus". In general, aproximativ 25 procente din persoanele care sufera de tinitus reporta o crestere progresiva a intensitatii acestuia in timp. Tinitusul cronic este putin probabil de a scadea in timp insa poate deveni mai butin sacaitor in special in cazul pierderii progresive a auzului.

Impactul cauzat de tinitus poate fi masurat cu ajutorul a doua instrumente: Tinnitus Handicap Inventory si Tinnitus Reaction Questionnaire. Studiile indica ca gradul dizabilitatii percepute de pacientii cu tinitus si impactul sau asupra calitatii vietii, nu se coreleaza direct cu intensitatea, tipul tinitusului sau durata acestuia.

Tulbarile afective concurente pot creste perceptia dizabilitatii. Cresterea dizabilitatii cauzata de tinitus a mai fost observata la pacientii cu insomnie.

Patogenie

Mecanismul de dezvoltare a tinitusului este legat de procesele de modelare neuronala in nucleul cohlear dorsal ca raspuns la pierderea aferentelor senzoriale de la portiunea membranoasa a urechii interne (de ex. in caz de traume, actiune ototoxica a medicamentelor, infectii, involutie senila). Ca rezultat neuronii responsabili pentru prelucrarea frecventelor sonore generate de aceste regiuni lezate isi modifica diapazonul de lucru spre frecvente mai ridicate si in acelasi timp isi scad pragul de exitatie ceea ce genereaza descarcari repetitive interpretate de cortex drept sunete de frecventa inalta.

Uneori tinitusul poate fi cauzat de prezenta sunetelor reale generate in ureche, cutia craniana sau in regiunea cervicala. Mecanismul de producere a acestor sunete in cele mai dese cazuri sunt musculare (contractia repetata a muschilor urechii interne sau a palatului moale) sau vasculare (suflurile sistolice sau diastolice generate intr-un vas deformat).

Clasificarea tinitusului

In dependenta de prezenta sau absenta excitantului sonor tinitusul se clasifica in:
  • Tinitus subiectiv - pacientul percepe sunetele in lipsa unui excitant sonor
  • Tinitusul obiectiv - zgomotele pe care le percepe pacientul au o cauza obiectiva si frecvent pot fi auzite si de examinator.
Tinitusul subiectiv este un simptom auditiv perceput doar de pacient. Poate fi prezent in una sau in ambele urechi, sau se poate localiza in interiorul cutiei craniene. Pentru majoritatea pacientilor tinitusul este senzatie subiectiva. Cea mai frecventa cauza a tinitusului subiectiv este patologia cohleara. Tinitusul asociat cu maladia Meniere frecvent are o frecventa joasa si este continuu, fiind descris frecvent ca sunetul unei scoici de mare.

Tinitusul obiectiv este mai putin frecvent decat cel subiectiv. Este un sunet perceput atat de pacient cat si de examinator. Tinitusul obiectiv poate fi vascular sau mecanic.

Cauzele tinitusului

In general tinitusul este cauzat de o leziune a urechii interne sau medii - trauma acustica (sunetele puternica), traumatism craniocerebral, sau alte maladii sau substante care afecteaza aparatul auditiv. Cauzele tinitusului sunt foarte numeroase si variate, incepand de la cauze fiziologice (imbatranirea) si terminand cu cele patologice printre care sunt maladiile neurologice, patologiile otice, utilizarea de medicamente si substante toxice, factori ai mediului inconjurator s.a.

Tinitusul obiectiv poate fi provocat de

  • Scleroza laterala amiotrofica (SLA) - tinitus muscular
  • Tinitusul palatal (contractia ritmica a muschilor palatului moale) apare in accidentul vascular cerebral, traumatismul cerebral, encefalita, scleroza multipla, sau in maladiile degenerative.
  • Anomaliile arterei carotide - anevrism, fistula, disectie. In acest caz tinitusul este perceput ca un sunet pulsatil (tinitus pulsatil). Acest tip de tinitus poate aparea si fara o cauza patologica la persoanele cu o hipersensibilitate la stimulii interni (ipohondrie, starile anxioase).
  • Patologia venei jugulare - tinitusul este perceput sub forma de sunet continuu de frecventa joasa.
  • Sindromul articulatiei temporo-mandibulare - sunt percepute clicuri repetate in ureche la fiecare miscare a mandibulei. Mai rar, se paoate observa un tinitus continuu sub forma de tiut. Cauzele sindromului articulatiei temporo-mandibulare pot fi traumatismele mandibulare sau craniocerebrale, mestecarea excesiva a gumei, artrita temporomandibulara, inclestarea sau scrasnirea dintilor (in special in somn).
  • Prezenta dopului de cerumen in canalul auditiv extern
Cele mai multe cauze a tinitusului sunt legate de dereglarile neurosenzoriale ale auzului. Sistemul auditiv include cohleea sau melcul, nervul cohlear, trunchiul cerebral (sediul nucleelor cohleovestibulare) si proiectiile corticale primare si secundare. Dereglarile la orice nivel al acestui sistem pot cauza tinitus. Cauzele tinitusului subiectiv sunt urmatoarele:
  • Expunerea indelungata la sunete puternice
  • Presbiacuzia (hipoacuzia neurosenzoriala senila) sau orice dereglarea a auzului pentru frecventele inalte dobandita frecvent este asociata cu tinitus (descris ca un sunet ascutit, bazait sau suerat in urechi).
  • Maladiile neurologice:
    • Scleroza multipla
    • Malformatia Arnold-Chiari: tinitusul este unul din simptomele auditive asociate cu o malformatie Arnold-Chiari simptomatica si aparea atunci cand amigdalele cerebelare cobarate cauzeaza presiune asupra nervului cohlear.
    • Neurinomul de acustic sau schwanoma vestibulara: tumorile care comprima sau intind nervul cohlear pot cauza tinitus. Tinitusul poate fi un semn de debut al neurinomului de acustic.
    • Maladia Meniere
    • Otoscleroza: este o patologie in care are loc osificarea anormala a bazei stapediusului si a capsulei otice. Tinitusul rezulta atunci cand sunt atinse si structurile cohleare. Otoscleroza progresiva poate duce la fixarea bazei stapediusului si tulburari auditive de tip conductiv.
    • Trauma craniocerebrala
  • Medicamentele:
    • Aspirina si alte antiinflamatoare nesteroidiene
    • Antibioticele: gentamicina, eritromicina, tetraciclina, cloramfenicol, doxiciclina
    • Chimioterapicele: bleomicina, cisplatina, metotrexat, vincristina.
    • Interferonii
    • Diureticele de ansa: furosemid, acid etacrinic, bumetanid
    • Clorochina si chinina
    • Antidepresantele
  • Intoxicatia cu mercur sau plumb
  • Dereglarile metabolice: patologia tiroidei, hiperlipidemia, anemia ferodeficitara si megaloblastica (deficienta de vitamina B12).
  • Maladiile psihiatrice: depresia, anxietatea

Tratament

In cazul tinitusului auditiv masurile de tratament depind de cauza acestuia: elimarea dopului de cerumen, injectia de toxina botulinica in muschii palatali, sectionarea muschiului stapedius sau tensor timpani, tratamentul chirurgical al anomaliilor vasculare.

Tinitusul subiectiv poate beneficia intr-o masura mai mare sau mai mica de utilizarea anumitor medicamente, printre care se numara:

  • Antidepresantele triciclice - nortriptilina sau amitriptilina in doze mici
  • Alte antidpresante: paroxetina si sertralina.
  • Injectarea locala de lidocaina (actiune de scurta durata)
  • Acamprosat
  • Carbamazepina
  • Melatonina
Alte optiuni de tratament in tinitus sunt electrostimularea corticala transcraniana, aparate de mascare a tinitusului (generatori de zgomote "albe" plasati in conductul auditiv), terapia congitiv-comportamentala.
Adauga un comentariu
comments powered by Disqus
Create a website for free