Sambata, 19 Aprilie 2014, 2:40 AM
Bine aţi venit, Oaspete! |
Informaţii
Abonaţi-vă

Index alfabetic » Vertij

Vertij

A+ | A-



Vertijul este o senzatie iluzorie de miscare a obiectelor si/sau a corpului in timpul ce corpul se afla in repaos. Vertijul se numara printre cele mai frecvente motive de adresare primara la medic, alaturi de durere si cefalee. Vertijul este un simptom atat al patologiei urechii interne cat si un semn de afectare a sistemului nervos central. Termenul popular utilizat frecvent pentru descrierea vertijului este "ameteli" sau "ameteala".

Patogenia vertijului

La baza mecanismul de dezvoltare a vertijului se afla disfunctia aparatului vestibular, atat a portiunii periferice a cestuia (canalele semicirculare) cat si a celei centrale -nucleii vestibulari si centrii corticali cerebelari implicati in controlul echilibrului. Din acest punct de vedere vertijul este diferentiat in vertij central si periferic.

Vertijul periferic este rezultatul actiunii unui factor lezant de orice natura sau a unei excitatii patologice a receptorilor situati la nivelul canalelor semicirculare. Aceste excitatii vor fi transmise spre centrii centrali vestibulari unde vor fi interpretati ca modificare a pozitiei spatiale a corpului. Informatia venita de la sistemul labirintic va fi insa in discordanta cu stimulii de la alte organe senzoriale (vizual, mioartrochinetic) ceea ce se va traduce pe plan subiectiv prin senzatia de vertij.

In disfunctia labirintica s-a demonstrat a fi implicati pana la 6 neuromediatori. Glutamatul, acetilcolina si GABA s-au dovedit a participa in transmiterea sinaptica in portiunile periferice a arcului vestibulo-cohlear, in timp ce dopamina, noradrenalina si histamina sunt responsabile pentru functionarea normala a portiunilor centrale a aparatului vestibular. Eficacitatea preparatelor antihistaminice si a potentiatorilor GABA (benzodiazepinele) in tratamentul vertijului par a confirma aceste date.

Cauzele vertijului

Cauzele vertijului au fost divizate in conformitate cu sediul acestora in cauze periferice, centrale si alte cauze (factori sistemici, actiunea medicamentelor).

Cauza cea mai frecventa a vertijului periferic este vertijul pozitional paroxismal benign. Printre alte cauze periferice a vertijului se numara:

  • Maladia Meniere
  • Labirintita
  • Raceala obisnuita sau gripa
  • Otita medie bacteriana
  • Fistula perilimfatica
  • Sindrom de dehiscenta a canalului superior
  • Colesteatom
  • Herpesul zoster auricular (geniculita faciala herpetica, sindromul Ramsey-Hunt)
Cauzele centrale ale vertijului ca regula sunt legate cu patologiile care afecteaza trunchiul cerebral si/sau cerebelul si/sau caile de comunicare dintre acestea. Printre aceste maladii se numara:
  • Ictusurile ischemice si hemoragice cerebelare
  • Atacurile ischemice tranzitorii in sistemul vertebro-bazilar
  • Trombozarea arterei cerebelare posterioare inferioare, printre care sindromul Wallenberg.
  • Scleroza multipla
  • Traumatismele craniocerebrale
  • Tumorile, in special neurinomul de acustic
  • Migrena, asa zisa migrena vestibulara
Printre alte cauze ale vertijului se afla medicamentele ototoxice. Vertijul cauzat de aceste medicamente este considerat a fi un vertij periferic.
  • Alcoolul
  • Aminoglicozidele
  • Chinina
  • Antidepresivele
  • Sedativele/hipnoticele
  • Barbituricele
  • Anticonvulsivantele (cum ar fi fenitoina)
  • Nitroglicerina
  • Salicilatii
  • Cocaina
Verijul frecvent este un simptom al tulburarilor psihice cum ar fi nevroza anxioasa, depresia, tulburarile somatice si de personalitate.

Semne si simptome

Vertijul se manifesta printr-o senzatie de miscare (rotatie) a obiectelor din jur sau de rotatie a corpului. Perceptia distorsionata a miscarii obiectelor inconjuratoare determina tulburari de mentinere a echilibrului care in cazurile sever face imposibila ridicarea in picioare sau mersul. Ca regula vertijul periferic este insotit de alte simtptome ca greata, voma, tulburari ale auzului, tinitus (acufene). Vertijul central insa are un debut lent si este mai putin pronuntat decat cel periferic. Simptomele asociate in acest caz vor fi cele de lezare a altor nervi cranieni sau de compresie a trunchiului cerebral. Particularitatile de debut si de manifestare pot varia in dependenta de cauza si forma vertijului.

In vertijul pozitional paroxismal benign, debutul ametelii este unul subit si in toate cazurile este legat cu schimbarea pozitiei capului. Ridicarea din pat, intoarcerea capului sau privirea in sus poate declansa accesul de vertij care este destul de pronuntat si dureaza pana la un minut. Un simptom care poate insoti vertijul pozitional paroxismal benign este nistagmusul, care poate lipsi la privirea inainte insa este usor indus prin manevre de provocare (testul Dix-Hallpike). In acest caz nistagmusul periferic, spre deosebire de cel central, are o perioada de latenta de circa 5 secunde, isi atinge maximul la 30 secunde si scade in intensitate (se epuizeaza) la mentinerea aceleasi pozitii a capului.

Vertijul din maladia Meniere poate dura de la 20 de minute pana la 24 de ore si crizele se pot repeta de mai multe ori pe saptamana. Vertijul din maladia Meniere este sever, cu debut abrupt, este insotit de scaderea auzului si tinitus. Dupa acces este caracteristica extenuarea pacientului fiind necesare cateva ore de somn pentru restabilire.

Vertijul central care de foarte multe ori este datorat unei patologii acute cerebeloase, are un debut mai lent si o intensitate mai mica insa se insoteste de alte simptome de afectare a sistemului nervos central. Dintre acestea edemul cerebral si compresia trunchiului cerebral pot fi chiar periculoase pentru viata pacientului. Ataxia este un simptom frecvent la pacientii cu vertij central.

Tratamentul vertijului

Tratamentul vertijului va depinde de cauza acestuia. In cazul vertijului pozitional paroxismal benign se practica manevrele de repozitionare a otolitilor: manevra Epley sau Semont. Daca vertijul este determinat de utilizarea anumitor medicamente, sistarea acestora de cele mai multe ori va determina incetarea vertijului. Vertijul central cauzat de tumori cerebrale (neurinom de acustic) se supune tratamentului chirurgical. Accidentele vasculare ischemice cerebelare vor fi tratate cu trombolitice atunci cand va fi posibil si se va acorda o atentie deosebita edemului cerebral care este deosebit de periculos in fosa cerebrala posterioara avand in vedere volumul mic al acesteia si compresia rapida a trunchiului cerebral. Diureticele de ansa si osmotice pot fi utilizate in acest caz (furosemid si manitol).

Tratamentul medicamentos al vertijului cuprinde doua grupe de preparate: anihistaminicele si benzodiazepinele. Din prima grupa se utilizeaza difenhidramina cate 25-50 mg de 4 ori pe zi, iar din a doua diazepam sau lorazepam.


© Atentie! Se interzice copierea si publicarea textului integral pe alte pagini web. Pentru referinta catre acest articol va rugam respectuos sa utilizati codul de mai jos:
<a href="" title="Vertij">Vertij</a>


SAU
Cautati pe intregul site: